Gândul vindecă

Gândirea schimbă lupta trupului cu bolile

de Ronald Kotulak (sursa: Chicago Tribune)

Medicina occidentală disocia, în Evul Mediu, mintea de trup, când exista o diferenţă de opinii între matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes, care susţinea că lumea materială reprezintă baza a tot ce ne înconjoară, şi Biserica Catolică care insista asupra puterii morale ca fiind creaţia sufletului.

Dar, Descartes ale carui scrieri au fost introduse în Anexa Cărţilor Interzise ale Bisericii în anul 1667, considera că cele două interacţionează în creier. Folosindu-se de o capacitate analitică extraordinară, Descartes a ajuns la concluzia că “mintea este într-un mod atât de intim dependentă de condiţiile şi relaţiile dintre părţile corpului uman, încât orice om care va reuşi să stăpânească aceste elemente va revoluţiona medicina”.

Deşi a fost nevoie de câteva secole, doctorii şi psihologii au descoperit recent că mintea poate îmbunătăţi procesul de vindecare a corpului, într-un mod în care medicina tradiţională nu va putea niciodată.

Spre deosebire de noţiunile din trecut cu referire la conexiunea dintre minte şi trup, care se bazau în mare parte pe poveşti de ficţiune, oamenii de ştiinţă pot astăzi confirma ceea ce numai Descartes a putut cu câteva secole în urmă: gândurile noastre sunt capabile de a produce schimbări radicale de ordin chimic şi fizic ce ne afectează în mod direct sănătatea.

Psihologii sănătăţii

Spitalele din ziua de azi angajează şi promovează psihologi pentru a găsi metode noi de a trata pacienţii cu boli comune gen cancer, probleme cardiace şi probleme intestinale.

Astfel, doctorii au ajuns la o concluzie pe care mulţi o neagă sau refuză să o admită: gândurile unui pacient pot afecta procesul de vindecare, iar efectul placebo nu este un exerciţiu de bine dispunere, ci o reacţie biologică a creierului faţă de boli.

“De-a lungul ultimelor decenii, dovezile empirice ale reacţiei organismului la efectul placebo s-au adunat, iar oamenii din ziua de azi sunt mult mai dispuşi să îmbrăţişeze această metodă de vindecare” spune Kim Lebowitz, primul psiholog angajat cu normă întreagă la un spital specializat pe boli de inimă (Northwestern Memorial, Chicago).

“Psihologii sănătăţii” nu sunt ca psihiatrii care încearcă să găsească originea problemelor emoţionale în copilărie. Medicina complementară care o practică ei se bazează pe studii care ne arată că: stresul, anxietatea şi depresiile, pentru care 60% din pacienţi merg la medici, pot dăuna corpului în egală măsură cu microbii, dietele, lipsa exerciţiului sau obezitatea.

Un rezervor intact de vindecare

Patricia Mumby, profesor asistent în departamentul de neuroştiinţe complementare la centrul medical Loyola University, face parte din noua generaţie de psihologi ai sănătăţii. După ce a fost asistentă pentru o perioadă lungă de timp, a devenit sceptică iî privinţa metodelor medicinii alopate şi s-a hotărât să studieze psihologia. Ea considera că mintea noastră este un rezervor nefolosit de vindecare.

“Pacienţii îşi dau seama de legatura dintre minte şi trup şi îşi doresc să aibă mai mult control asupra sănătăţii lor. Deasemenea, centrele de asistenţă medicală acceptă această metodă neconvenţională de vindecare…”

Puterea vindicativă a metodelor şi exerciţiilor folosite de psihologii sănătăţii – tehnici de relaxare, autohipnoză, yoga, acupunctură – se bazează pe două descoperiri revoluţionare ale cercetătorilor în legătură cu modul de funcţionare al creierului. Prima susţine că o reţea vastă de nervi împânzesc corpul în foarte multe modalităţi având drept rădăcini terminaţiile nervoase din creier. Cea de-a doua afirmă faptul că creierul transmite în mod constant valuri de hormoni pentru a regla sistemul digestiv şi imunitar, valuri care apoi răspund mesajului chimic din exterior.

Câmpul de cercetare, care poartă numele de psihoneuroimunologie, studiază modul în care factorii de stres şi emoţiile negative pe care le generează se transmit drept deficienţe de ordin fizic. Creierul, spre exemplu, comunică cu sistemul imunitar, iar stresul poate genera hormoni gen cortizon şi adrenalina, crescând astfel riscul unei posibile boli şi întârziind procesul de vindecare. Râsul şi jogging-ul pe de altă parte, pot stimula eliminarea unor hormoni care reduc inflamaţiile şi combat integrarea microbilor în corp, ceea ce ar putea oferi o protecţie mai avansată împotriva apariţiei cancerului.

Descartes ştia faptul că creierul putea fi cu uşurinţă păcălit şi că entuziasmul unui om atunci când confundă o bucată de sticlă cu un diamant este echivalent cu entuziasmul unei noi descoperiri. Noile cercetări au arătat că în creier au loc reacţii chimice care susţin aceste emoţii. Deasemenea, s-a dovedit ştiinţific faptul că creierul persoanelor care sunt internate clinic şi care iau ceea ce ei cred ca sunt droguri tari, dar care de fapt sunt pilule de zăhar sau placebo, produc aproape aceleaşi modificări neurochimice.

Într-un studiu, în care starea bolnavilor de Parkinson se îmbunătăţea considerabil în urma utilizării unor medicamente “false”, imaginile au arătat că creierul lor producea aceeaşi cantitate de acetilcolină ca şi creierul pacienţilor care luau medicamentele adevărate. Efectele placebo îmbunătăţesc capacitatea de vindecare a organismului în 30-60% din cazuri spre deosebire de medicamente, care adeseori nu fac nicio diferenţă. Dar, asemenea medicamentelor, efectele placebo pot avea efecte adverse.

Emoţiile negative prelungesc bolile

De abia în secolul 21 am găsit dovezi pentru ce zicea filosoful Lucius Seneca în urmă cu 2000 de ani: “Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării.”

Doctorul Patrick McCarthy, co-director al spitalului Northwestern Memorial, ne explică ce voia Seneca să spună de fapt: “Prin chirurgie putem vindeca problemele de inimă, şi cam atât” spune el. “Pacienţii ar putea în continuare suferi de depresie şi stres care le-ar face mai mult rău la inimă decât o boală”.

“În urmă cu 20 de ani, dacă îi sugerai cuiva să se ducă la o clinică de psihologie, acela s-ar fi opus cu siguranţă” spune McCarthy. “Astăzi însă este mult mai îmbrăţişată această metodă. Oamenii realizează că depresia este o parte a bolii”.

Dolores Rogalski, o femeie în varstă de 57 de ani din St. Joseph, Michigan, a trecut printr-o operaţie de transplant de cord pentru că avea probleme grave de stres; după 4 luni în care a trecut printr-un divorţ, o operaţie la plămâni, internarea fiicei sale, moartea unui prieten apropiat şi a mamei sale vitrege.

Tratamentul doamnei Rogalski s-a bazat pe şedinţe terapeutice cu dr. Lebowitz, directorul de medicină complementară, pentru a se vindeca de stres. “Oamenii încearcă să prezică sau să controleze mediul în care trăiesc”, spune Lebowitz, “dar când problemele se adună, rezultă anxietatea: ei tind să se concentreze la toate lucrurile care nu sunt aşa cum erau plănuite”.

Înainte de transplant, Lebowitz a învăţat-o pe Rogalski exerciţii de relaxare a corpului şi a minţii. A inceput cu respiraţii lente şi adânci şi a continuat apoi cu relaxarea fiecărui muşchi din corp. Faptul că a învăţat aceste exerciţii a ajutat-o să îşi concentreze gândurile asupra unor elemente care o făceau să se simtă în siguranţă şi capabilă de vindecare.

“Nu mai sunt deloc ceea ce eram înainte” spune Rogalski. “Mi-am acceptat divorţul. Am acceptat toate lucrurile din viaţa mea faţă de care nu puteam face nimic. Mi-am aranjat lucrurile în funcţie de importanţa lor şi am privit problemele din toate perspectivele. Acesta este elementul cheie…”

Stresul cronic

Când oamenii de ştiinţă vorbesc despre stres, ei se referă la stresul cronic care durează cel puţin 2 săptămâni, nu la numeroasele varietăţi de depresie sau frustrare pe care le experimentează oricine zi de zi.

Bruce McEwen, neuroendocrinolog la Universitatea Rockefeller, a descoperit faptul că acest tip de stres poate modifica configuraţia nervoasă a creierului în mod dăunător. Cercetările sale arată că hormonii eliminaţi de stres pot activa un răspuns dăunător care se întoarce la creier şi îl afectează în zonele care coordonează presiunea sângelui, ritmul cardiac, activitatea intestinală, memoria, frica şi anxietatea.

“Se pare că circuitele în partea cognitivă a creierului sunt foarte sensibile la stres, şi de abia am început să ne dăm seama de consecinţele grave pe care acest lucru l-ar putea avea la o persoană” spune McEwen. Caracteristica principală a stresului cronic şi a depresiei se numeşte “sindromul bolii”.

“Te simţi ca şi cum ai avea gripă sau ai fi răcit” spune McEwan. “Te simţi total lipsit de energie, vezi lucrurile în ceaţă şi nu îţi dai seama de ce se întâmplă în jurul tău. Te simţi bolnav din punct de vedere fizic şi de fapt nu eşti. Toate acestea se datorează hormonilor eliminaţi de creier care trimit un răspuns dăunător organismului”.

“Inima şi celelalte organe sunt practic coordonate în totalitate de sistemul nervos central” spune Dr. Michael Jones, director al secţiei de boli gastrointestinale şi neurologice ale spitalului Northwestern Memorial.

Ruptura s-a produs, spune el, încă din epoca iluminismului din secolul 18, când oamenii de ştiinţă au decis să studieze anatomia corpului uman iar Descartes a fost unul dintre promotorii acestui curent. “Asta s-a întâmplat deasemenea şi în perioada Inchiziţiei” , spune Jones, şi Biserica Catolică a subliniat: “Rene, este o idee magnifică dar vreau să ţii minte faptul că mintea şi sufletul apartin lui Dumnezeu şi Bisericii Catolice.”

Puterea de vindecare a creierului

Dualismul minte-corp a fost deasemenea o idee de afaceri eficientă: dacă te simţi bolnav, eu am antidotul. Dar acest lucru neglija capacitatea de vindecare naturală şi potenţiala putere distructivă a creierului, spune Jones.

Efectul gândului asupra corpului a fost întotdeauna vizibil în diferite ipostaze: O situaţie stresantă produce o senzaţie de fluturi în stomac, acesta fiind unul din organele cele mai predispuse la boli provocate de stresul cronic. Hrana pe care o savurezi nu va fi la fel de bine digerată dacă este întreruptă de un telefon de la FISC care te anunţă că îţi vor fi majorate taxele pe care trebuie să le plăteşti.

Nu contează motivul stresului. Ceea ce contează este că trebuie să opreşti acest stres.

“Spitalul nostru deţine ultimele versiuni de medicamente împotriva bolilor neurologice şi analgezice viscerale”, spune Jones. “Deţinem toată aparatura necesară, dar nimic din ceea ce avem nu poate face mare lucru atunci când stresul cronic s-a instalat”. Dar în momentul în care vorbeşti cu oamenii şi te implici în viaţa lor privată şi îi înveţi să privească problema în ansamblu, deja ei se simt mai bine.

În urmă cu 3 ani cand Seth Knocke avea 16 ani, tânărul suferea de greţuri puternice după ce mânca. A consultat mai mulţi doctori însă în zadar, iar în final a ajuns la Jones, care mai întâi a încercat aparatura sa sofisticată. Medicamentele împotriva greţurilor n-au avut nici un efect. Apoi, Jones l-a tratat cu andidepresive pentru a-i relaxa muşchii netezi ai sistemului digestiv. Această metodă a funcţionat timp de 8 luni după care greţurile au revenit cu aceeaşi intensitate ca şi înainte.

Atunci Jones s-a hotărât să apeleze la un psiholog, Laurie Keefer, acum membru deplin al echipei de la Nortwestern. Jones şi-a dat seama că probleme lui Knocke au început datorită unui virus stomacal care îi provoca greţuri când mânca. Chiar şi după ce virusul a fost eliminat, mintea sa elibera substanţe chimice care îi produceau greaţă oricând consuma alimente.

Pentru a stopa acest ciclu, Keefer a încercat să-l trateze pe Knocke prin autohipnoză, proces în care pacientul rămâne conştient dar relaxat ca şi cum ar fi gata să adoarmă, pregătind astfel creierul să accepte informaţii ce aveau să disocieze mâncarea de greaţă.

Concentrându-se asupra unei imagini luminate dintr-o cameră întunecată, Knocke îl asculta pe Keefer care îi spunea să-şi imagineze că se afundă într-un nor fin ca apoi să cadă într-o barcă ce plutea pe un lac liniştit. Bând apa răcoritoare din lac, Knocke îşi imagina cum aceasta îi trece prin esofag şi mai apoi în stomac unde îi vindecă orice urmă de greaţă.

După 5 şedinţe, senzaţia de greaţă i-a dispărut. De câte ori aceasta ameninţa să revină, el apela la autohipnoză, răcorindu-şi stomacul cu o sorbitură de apă răcoroasă. Acum, “boboc” la Colegiul Beloit, el plănuieşte să devină psiholog, inspirat fiind de propria sa experienţă în vindecarea bolilor prin autohipnoză. “Ei spuneau despre creierul meu că era ca hardul unui computer”, spune Knocke.

“Ceea ce s-a stocat în memoria lui era senzaţia de greaţă. Tot ceea ce trebuiau ei să facă era să “formateze” această senzaţie şi eu voi fi OK”. Iritările stomacului sunt motivul principal pentru care oamenii apelează la gastroenterologi. De când terapia prin medicină alopată s-a dovedit a fi ineficientă pentru aceste boli, un număr impresionant de fiziologi consideră astazi că mai întâi trebuie tratat creierul pentru ca mai apoi să poata fi tratată boală în sine.

Un studiu recent al cercetătorilor Universităţii din Manchester, a descoperit că la sfârşitul unui an, atât psihoterapia cât şi antidepresivele erau mai eficiente în reducerea simptomelor bolii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii decât metodele clasice. Mai mult decât atât, psihoterapia s-a dovedit a fi cea mai ieftină metodă, costând cu 22% mai puţin decât antidepresivele şi cu 41% mai puţin decât terapia standard.

Selma Holme a adoptat o dietă de reducere a stresului în timp ce se trata de cancer uterin, în urmă cu 2 ani. După ce l-a îngrijit 14 ani pe soţul ei, Jack, care sufera de Parkinson, ea avea imunitatea foarte scăzută.

Holme a folosit mai întâi tehnica prin care îşi ghida imaginaţia către relaxare şi mai apoi a folosit autohipnoza. Acum un an a început tratamentul cu acupunctură ca şi tehnică utilizată în programul de reducere a stresului utilizat de Loyola. Nu a durat mult timp până când soţul ei şi-a dat seama că nu este la fel de tensionată ca înainte, apoi fiica ei a remarcat cât de bine se înţeleg părinţii ei.

“Am mai multă energie. Sunt optimistă”, spune Holme, care acum s-a vindecat de cancer după ce a folosit radioterapia.

Stresul, Anxietatea şi Depresia necesită tratament

Evident, medicina complementară nu poate înlocui medicamentele, chirurgia sau alte tehnici ale medicinei alopate şi nimeni nu ştie exact cât de eficientă este. Dar se observă un acord general în comunitatea medicală, că stresul, anxietatea şi depresia dăunează sănătăţii şi trebuiesc tratate.

În 1995, cercetătorii Janice Kiecolt-Glaser şi sotul ei Romanld Glaser de la Ohio State University, au publicat un studiu inovator, care arată că persoanelor care îşi îngrijesc rudele bolnave de Alzheimer, o sarcină de altfel foarte stresantă, le sunt micşorate cu 24% şansele de vindecare a rănilor superficiale ale pielii, spre deosebire de persoanele de aceeaşi vârstă şi situaţie economică similară care însă nu au aceste obligaţii.

Acest studiu a fost urmat de un altul care arăta că vindecarea rănilor la studenţii care urmează să susţina un examen, durează cu 40% mai mult decât la studenţii care aşteapta vacanţa de vară.

Stresul face ravagii prin cortizonul eliberat, acesta fiind un hormon de stres, şi prin adrenalina eliminată, spune Glaser, directorul secţiei de Cercetare în medicina complementară. Aceşti hormoni cauzează pierderea echilibrului hematiilor, schimbarea funcţiei lor şi dereglarea sistemului imunitar.

Celulele imunitare încep să elimine proteine inflamatorii care, dacă sunt eliminate în cantităţi mici, pot grăbi vindecarea dar, produse în exces distrug ţesuturi în întreg organismul crescând riscul apariţiei cancerului, a bolilor cardiovasculare, osteoporozelor şi diabetului.

“Cand Jan şi eu am început să lucrăm împreună, nu credeam că vom ajunge la această concluzie” spune Glaser, referindu-se la impactul stresului asupra bolilor şi asupra vindecării. “Ei bine, o să studiem problema şi dacă nu vom găsi remediul ne vom opri. Iată-ne dupa 20 de ani de cercetări asidue, încă mai muncim în acest domeniu, fiindcă evident merită.”

De fapt, schimbăm principiile medicale, spune el. “Medicii vor începe prin a întreba pacientii ce se întâmplă în vieţile lor atunci când întâmpina probleme legate de boli infecţioase sau cancere, boli metabolice, diabet sau obezitate. Pentru că acum ştim motivul care afectează vieţile lor şi motivul producerii acestor boli.”

Primul indiciu, descoperit încă din anii 1900, de către Walter Cannon de la Harvard, arată că stresul nu este doar o mare neplăcere, dar poate nimici organele interne. El a descoperit că în orice moment de timp, când oamenii se simt ameninţaţi, corpul reacţionează neplăcut prin creşterea presiunii sângelui, a bătăilor inimii, prin crearea de contracturi musculare şi prin respiraţie îngreunată.

60 de ani mai tarziu, în acelaşi laborator, al lui Cannon, Dr. Herbert Benson a descoperit antidotul stresului: “relaxarea”.

Reacţia de relaxare

În timpul cercetărilor sale, Benson a bănuit dispreţul colegilor săi de la Harvard, aşa că, activitatea sa se desfăşura noaptea, când putea să aducă pacienţi care practicau meditaţia transcedentală. El a descoperit că doar prin simpla gândire, aceştia pot transforma funcţiunile corpului. Respiraţia scădea cu 25%, consumul de oxigen scădea cu 17%, tensiunea arterială scădea iar bătăile inimii erau mai reduse.

Şi nu numai meditaţia reduce stresul. Cercetările ulterioare arătau că respiraţia profundă, relaxarea progresivă a muşchilor, hipnoza, imaginaţia ghidată, rugăciunea şi alte tehnici pot îmbunătăţi reacţia de relaxare a corpului.

“Prin extinderea practicii de relaxare a organismului, care s-a dovedit a fi o practică eficientă, orice boală care a fost cauzată sau s-a înrăutăţit datorită stresului, a fost combatută”, spune Benson – profesor de medicină la Institutul Medical Harvard. “Am descoperit că această practică este de mare ajutor în hipertensiune, anxietate, depresii mici şi mijlocii, furii sau nemulţumiri profunde, insomnii, printre multe altele.”

Oamenii îşi dau seama intuitiv, că a face ceva pentru a-şi calma sistemul nervos îi ajută, spune el. Un studiu din 2004 bazat pe fonduri federale a dovedit faptul că jumătate dintre americani practică o formă de relaxare, deşi cei mai mulţi din această categorie nu împărtăşesc acest lucru cu psihologii lor.

“Noi privim sănătatea ca fiind o piramidă triunghiulară” , spune Benson. “Prima faţă este reprezentată de medicamente, cea de a 2-a de chirurgie. Trebuie să existe şi o a 3-a faţă, iar noi am ajuns la concluzia că aceea este grija de sine, care implică elemente asemenea relaxării, nutriţiei şi exerciţiului.”

Investigaţiile lui Benson în legătură cu efectul placebo, care este diferit de relaxare, l-a adus la concluzia că acesta funcţionează prin accesarea urmelor din memorie care reglează hormonii de stres – proces pe care el îl numeşte “însănătoşire prin memorie”.

“Sunt 3 componente ale efectului placebo”, spune el. “Credinţa şi aşteptările pacientului, credinţa şi aşteptările fizioterapeutului şi credinţele şi aşteptările care reies din relaţia celor doi.

Când cei doi sunt pe acelaşi plan, ies la iveală capacităţi de vindecare extraordinare. Dacă te consideri în stadiul de vindecare, există deseori posibilitatea ca tu să fii deja vindecat. Ar putea fi acesta raspunsul la toate bolile? Desigur că nu. Dar foarte multe medicamente îşi fac probabil efectul, datorită efectului placebo.”

Intervenţiile psihologilor pot îmbunătăţi vindecarea, dar oare pot ele prelungi vieţile pacienţilor foarte bolnavi? Acest lucru rămâne foarte controversat, în ciuda faptului că studiile făcute pe acest domeniu arată un efect pozitiv al psihologiei în medicină. Alastair J. Cunningham de la Institutul de Cancer din Ontario a descoperit faptul că pacienţii bolnavi de cancer care încă mai sperau la vindecare trăiau mai mult decât cei care erau în acelaşi stadiu al bolii dar care erau frustraţi de stres şi depresie.

“Avem nişte dovezi care ne arată faptul că atunci când oamenii se implică mai mult în a se ajuta pe ei înşişi, ei îşi cresc de fapt rata de viaţă”, spune Cunningham. “Dar nu există nici o garanţie că aceste lucruri se întâmplă cu adevărat.”

Poate fericirea să ne ajute vindecarea?

Dacă stresul produce schimbări chimice dăunătoare corpului în creier, poate fericirea produce schimbări benefice? Această întrebare a fost scopul carierei lui Lee Berk, profesor asociat de promovare a sănătăţii şi educaţiei la Universitatea Loma Linda din Los Angeles.

Determinat fiind de cercetările sale de dinainte care susţineau că râsul la comedii îl ajutau să evite boli care afectau sistemul imunitar, Berk a descoperit că râsul, ca şi exerciţiul, muzica şi meditaţia, cresc nivelul de endorfină a corpului. Endorfina, care este de fapt morfină produsă de corpul uman, este o substanţă care ne regleaza starea de zi cu zi şi care reduce hormonii de stres.

“Face ca ritmul cardiac să fie mai lent, scade presiunea sângelui şi reduce ritmul respirator astfel încât să nu fii nevoit să respiri cadenţat”, spune Berk. “Se instalează în celulele sistemului imunitar şi produce schimbări benefice.”

Studiul lui Berk în legătură cu pacienţii care au suferit primul lor atac de cord, arată faptul că cei care se uită la o comedie jumătate de oră pe zi sunt în mod semnificativ mai puţin predispuşi la un al 2-lea atac de cord în comparaţie cu cei cărora nu le-a fost recomandat tratamentul prin umor.

El spune deasemenea că şi dacă am impregna pilulele cu bucurie, din cauza efectelor pe care le-ar produce, tot ar trebui să cerem aprobarea guvernului. (sursa roaim.com)

Articol despre gând – Puterea mintii: gândurile simple pot controla computerele la care lucram zi de zi

One thought on “Gândul vindecă

  1. vasiutu says:

    Este adevarat ca gandul vindeca. Dar, din pacate noi ca persoane si omenirea in general, ne folosim de efectul distructiv al gandului! Asta este motivul pentru care atat de multi oameni traiesc in conditii asa de grele. Asta-i motivul care face ca 15-20% din populatia lumii sa detina 80-90% din bogatiile lumii. Chiar daca nu au suficienta minte sa le si gestioneze….. Vom mai discuta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s