Vaccinurile ne transformă în mutanţi…

În septembrie 1971 a devenit evident faptul că vaccinările pot să modifice structura genetică a omului; la acea dată oameni de ştiinţă din Geneva au descoperit că substanţele biologice care intră direct în curentul sanguin pot deveni parte integrantă a codului genetic uman.

Iniţial, bacteriologi japonezi au descoperit că bacteriile unei specii au transferat propria rezistenţă la antibiotice bacteriilor dintr-o specie complet diferită. Dr. Maurice Stroun şi dr. Philip Anker de la Departamentul de Fiziologie a Plantelor din cadrul Universităţii din Geneva, au început să acumuleze dovezi că transferul de informaţie genetică nu se limitează la bacterii, ci poate să survină şi de la bacterii la specii superioare de plante şi animale.

Potrivit unui articol din “World Medicine” din 22 septembrie 1971, “oamenii de ştiinţă din Geneva sunt convinşi că animalele şi plantele normale pot elibera ADN şi acest ADN este preluat de alte celule din alt organism”.

În cadrul unui experiment, cercetătorii din Geneva au extras auriculele din inima de broască şi le-au imersat pentru mai multe ore într-o suspensie de bacterii. După aceea, ei au găsit un procentaj înalt de hibridizare ADN-ARN între ADN-ul bacterian extras din aceeasi specie de bacterii ca cea folosita în experiment şi ADN-ul titrat extras din auriculele care fuseseră imersate în suspensia bacteriană.

ADN-ul bacterian fusese absorbit de celulele animale. Acest fenomen a fost denumit “transcesiune”. Există dovezi că acest fenomen se întâmplă permanent în interiorul corpului omenesc. Se poate presupune, de exemplu, că afectarea inimii după reumatismul articular acut ar putea fi rezultatul acţiunii sistemului imunitar împotriva propriilor celule care produc un ARN străin ca urmare a absorbţiei de ADN străin.

În revista “Science” din 10 noiembrie 1972, a apărut un articol în care s-a demonstrat că în celulele creierului de broască a fost găsit ARN bacterian după o infecţie bacteriană peritoneală. În numărul din aprilie 1973 al “Journal of Bacteriology”, ADN-ul bacterian eliberat spontan a fost găsit încorporat în nucleii celulari ai auriculelor de broască.

Studiile lui Phillipe Anker şi Maurice Stroun au demonstrat producerea următoarelor fenomene: procese de eliberare spontană de ADN din celulele mamiferelor, transfer spontan de ADN de la bacterii la organisme superioare, transfer spontan de ADN între celulele organismelor superioare, eliberare de ARN din celulele de mamifere şi activitate biologică a complexelor eliberate care conţin ARN.

Transformari celulare maligne cauzate de ADN-ul străin

Există dovezi că ADN-ul străin circulant poate cauza transformare malignă. Într-un numar din 1977 a “International Review of Cytology”, vol. 51, Anker şi Stroun discută posibilele efecte ale ADN-ului străin în transformarea celulară malignă.

Când ADN-ul străin este transcris într-o celula dintr-un organism diferit, “acest eveniment biologic general este legat de preluarea de către celule a ADN-ului bacterian eliberat spontan, sugerând astfel existenţa ADN-ului circulant. Având în vedere transformările maligne obţinute cu ADN, este postulat rolul oncogen (cauzator de cancer) al ADN-ului circulant”.

Problema a devenit şi mai interesantă după anul 1975 când s-a descoperit că virusurile cauzatoare de cancer la animale posedă o enzimă specială numita revers-transcriptaza. Aceste virusuri sunt numite ARN-virusuri. Un ARN-virus, care posedă revers-transcriptază în structura sa, are capacitatea de a forma lanţuri de ADN care se integrează cu uşurinţă în ADN-ul celulei-gazdă pe care virusul a infectat-o.

Studii ale dr. Robert Simpson de la Universitatea Rutgers indică faptul că virusurile ARN care nu cauzează cancer pot, de asemenea, să formeze ADN, chiar fără prezenţa revers-transcriptazei. ADN-ul format în acest fel, dintr-un virus ARN, se numeste provirus. Se ştie că unele virusuri ne-cancerigene au tendinţa să persiste timp îndelungat în celule ca provirusuri, fără să cauzeze, în aparenţă, vreo boală. Cu alte cuvinte, rămân în stare latentă.

Exemple de virusuri ARN obisnuite care nu cauzează cancer, “per se” (adica ele însele), dar au capacitatea de a forma provirusuri sunt: influenza (gripa), pojarul, oreionul şi virusul poliomielitei. În numărul din 22 octombrie 1967 al “British Medical Journal”, cercetători germani au relevat faptul că scleroza multiplă pare să fie provocată de vaccinarile împotriva variolei, febrei tifoide, tetanosului, poliomielitei, tuberculozei şi difteriei. Chiar mai devreme, în 1965, Zintchenko a raportat 12 cazuri în care scleroza multiplă a apărut după vaccinarea anti-rabie.

Amintiţi-vă faptul că între anii 1950-1970, milioane de oameni au fost injectaţi cu vaccinurile polio (anti-poliomielită) care conţineau virusul simian 40 (virus de la maimuţă, numit SV-40), transferat în vaccinuri din rinichiul de maimuţă contaminat, folosit pentru cultivarea vaccinului. Este imposibil să îndepărtezi virusurile animale din culturile vaccinale. Vă reamintim că SV-40, al 40-lea virus descoperit în ţesuturile simiene, este un virus oncogen (cauzator de cancer).

Programele de vaccinare în masă împotriva gripei, pojarului, oreionului şi poliomielitei reprezintă, de fapt, însămânţarea oamenilor cu ARN şi provirusuri care devin latente pentru perioade lungi de timp în interiorul corpului omenesc, şi care se activează mai târziu, în cursul vieţii.

Sindromul post-poliomielită este un bun exemplu în acest sens. Alte exemple pot include aşa-numitele boli mezenchimale şi de colagen, ca artrita reumatoidă, scleroza multiplă şi lupusul eritematos, în care sistemul imunitar produce anticorpi împotriva propriilor ţesuturi ale bolnavului – ţesuturi care au fost impregnate cu material genetic străin.

Potrivit unui număr special al revistei “Postgraduate Medicine” din mai 1962, “deşi organismul omenesc nu produce, în condiţii normale, anticorpi împotriva propriilor ţesuturi, se dovedeşte că mici modificări în caracterul antigenic al ţesuturilor poate face ca ţesuturile respective să fie identificate ca străine de către sistemul imunitar, şi devin astfel o ţintă pentru producerea de anticorpi”. Doi ani mai târziu, în 1964, au fost făcute studii asupra virusului polyoma, un virus ADN producător de tumori.

S-a descoperit că ADN-ul genetic persistent în virusul polyoma a produs transformări maligne în culturile de celule embrionare de hamster. Această descoperire a fost publicată în numărul din 23 noiembrie 1964 al “Journal of the American Medical Association”. Chiar şi virusuri obişnuite, ne-cancerigene, inclusiv cele din vaccinul anti-variolă şi virusul polio 2, pot acţiona ca oncogene (producătoare de cancer).

În revista “Science” din 15 decembrie 1961 s-a raportat faptul că aceste virusuri obişnuite au acţionat ca şi catalizatori în producerea cancerului când au fost administrate şoarecilor în combinaţie cu substanţe organice carcinogene cunoscute, acestea din urmă fiind date în cantităţi prea mici pentru a produce cancer prin ele însele.

Aceasta înseamnă că unele vaccinuri vor induce cancer atunci când se combină cu efectul în creştere al poluării mediului înconjurător prin produse toxice din agricultură (pesticide pe, şi în mâncare), şi industrie.

Bineînţeles că această informaţie este ascunsă publicului pentru că FDA (Food and Drug Adminstration), EPA şi industriile bazate pe agricultură să meargă înainte cu “aprobarea” a mici cantităţi de poluanti în mâncare, apă şi aer. Legătura sus-amintită cu poluanţii nu a fost făcută publică spre bucuria industriei chimice, a National Cancer Institute şi a industriei dezvoltate în jurul cancerului, care continuă, în mod fraudulos, să solicite donaţii publice ca să-şi justifice existenţa.

Ca o paranteză, a fost deja recunoscut faptul că vaccinarea împotriva poliomielitei a cauzat 100 % din cazurile de poliomielită în SUA după anul 1980, şi marea majoritate a cazurilor de poliomielită paralitică de după anul 1972 (“Science”, 4 aprilie 1977). Se suspectează faptul că vaccinurile anti-poliomielită Salk şi Sabin, produse prin cultură pe ţesut de maimuţă, sunt, de asemenea, responsabile de creşterea leucemiei în SUA.

Având în vedere faptul că aceste informaţii se cunosc de peste 20 ani, folosirea virusurilor, bacteriilor şi ţesuturilor animale în campanile de vaccinare în masă constituie crearea intenţionată a unui risc pentru organismul omenesc. Impactul global asupra marii diversităţi a genotipului omenesc este dificil de evaluat, dar impactul este, fără îndoială, negativ şi permite însămânţarea fiinţelor umane cu provirusuri latente.

Acest lucru nu poate avea altă motivaţie decât asigurarea unui profit medical continuu şi constituie o conspiraţie criminală de proporţii vaste, o politică de genocid împotriva populaţiei, reprezentând, prin urmare, crime împotriva umanităţii care sunt, la nivel internaţional, pedepsite cu moartea.

Dar acest lucru este, bineînţeles, ignorat şi ascuns de publicul larg, mai ales în SUA, în ciuda unei pledoarii făcute în 1984 de câţiva medici americani într-un raport către Naţiunile Unite. Faptul că acest lucru merge înainte cu buna ştiinţă a comunităţii medicale internaţionale îl transformă într-o conspiraţie internaţională în care populaţia nu are nicio scăpare, având în vedere că vaccinările devin treptat obligatorii şi constituie condiţii necesare pentru multe programe sociale.

Persistenţa virusurilor şi a proteinelor străine în organismul omenesc şi relatia lor cu bolile cronice şi degenerative a fost, de asemenea, semnalată de dr. Robert Simpson de la Universitatea Rutgers în 1976, când s-a adresat cercetătorilor la un seminar al Societăţii Americane a Cancerului, spunând că “aceste provirusuri ar putea fi molecule în căutarea unei boli”.

Dr. Wendell Winters, un virolog de la Universitatea California a afirmat “vaccinările pot cauza schimbări ale virusurilor lente şi modificări în mecanismul ADN-ului”. Deşi celulele gazdă care conţin particule virale latente acţionează mai mult sau mai puţin normal, ele încep să sintetizeze proteine virale sub controlul ADN-ului viral, creând circumstanţele pentru variate boli autoimmune, incluzând boli ale sistemului nervos central, care, din nefericire, agravează fenomenul în creştere al comportamentelor sociale aberante.

Traducere din limba engleza: dr. Anca Niţulescu
Titlul articolului original : Vaccines and Production of Negative Genetic Changes in Humans
Locaţia articolului original : http://poisonevercure.150m.com/vaccines/vaccines_and_production_of_negat.htm
Preluare de la: http://apologeticum.wordpress.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s