Schimbări planetare

Schimbări planetare, escatologie şi 2012

Luând în considerare toate cutremurele devastatoare, activitatea vulcanică şi modificările climatice din ultima vreme, este greu să nu am gânduri apocaliptice şi să speculez că ne apropiem de sfârşitul timpului.

Este cel puţin interesant (dacă nu chiar uimitor) faptul că multe culturi au profeţii şi calendare care se focalizează pe epoca actuală. Profeţiile ne anunţă că aceste timpuri (în care noi trăim) excelează în schimbări spectaculoase şi transformări majore. Mai mult, se prezice chiar o scurtă perioadă de haos ce va preceda instalarea lumii noi.

Subiecte ca transformarea rapidă a biosferei, existenţa noosferei – un strat sferic compus din gândurile colective ce înconjoară planeta, sunt din ce în ce mai prezente în multe grupuri de discuţie, think-tank-uri şi forum-uri.

De ce anul 2012 este legat de sfârşitul lumii? Însuşi faptul că privim la acest moment ca la un “sfârsit” şi nu ca la un “început” nu se potriveste cu ceea ce se întâmplă. Există câteva mari linii de gândire care subliniază momentul de transformare radicală al anului 2012.

Mai întâi, este faptul că celebrul calendar maya indică al 13-lea baktun (unitate de măsură a timpului) ca sfârşit al unei ere; mai precis, solstiţiul de iarnă din 21 decembrie 2012. Acest baktun a început în 12 august 3114 i.C. iar durata lui este de o cincime din precesia echinocţiilor (o perioadă de 26.000 de ani). John Major Jenkins a descoperit că acest moment de sfârsit coincide cu alinierea cu centrul galactic. Deci, încheiem un ciclu de 26.000 de ani şi ne aliniem cu centrul galactic: este exact chemarea de deşteptare a umanităţii.

Apoi, avem descoperirea lui Terrence McKenna, numită “Unda timpului zero” (TimeWave Zero) care se bazează pe sistemul chinezesc I-Ching şi descrie grafic fluctuaţia dintre obişnuit şi noutate, care ne conduce tot spre această dată. Unda timpului zero are un maxim de noutate ce tinde spre infinit exact în momentul solstiţiului de iarnă din 2012. Cu alte cuvinte, complexitatea vieţii moderne apune în acel moment, iar umanitatea intră într-o nouă perioada de existenţă. Dar acestea nu sunt decât cele mai importante coincidenţe.

Avem confirmarea stiinţifică a faptului că anul 2012 va fi un an cu o foarte bogată activitate solară, unele previziuni afirmând chiar că soarele va trece şi el printr-o inversare a polilor magnetici (solari) tocmai din această cauză. Ca urmare, situaţia de pe Pământ va fi devastatoare. Gândiţi-vă ce ar însemna ruperea echilibrului dintre câmpul magnetic terestru (care acum dă semnele unei inversări magnetice evidente) şi cel solar!.

Un lucru e sigur, anume acela că toată această bulversare a climatului terestru la care asistăm acum nu este numai rezultatul încălzirii globale (aşa cum nu mai osteneşte să strige mass-media oficială), ci şi al dezechilibrului magnetic planetar la care se adaugă cel al soarelui.

Deşi toate acestea sunt realităţi, tot ceea ce se promite nu iese din tiparele deznădejdii apocaliptice. În ciuda acestui curent general, există şi cercetători care afirmă că soarele emite de acum şi o energie care duce la accelerarea evoluţiei spirituale pe această planetă, la pregătirea noastră psiho-fiziologică pentru noile condiţii de viaţă.

Evident, cercetătorii reducţionişti nu sunt de acord cu asta şi încearcă din răsputeri să ne convingă că apocalipsa e pe drum. Cred că cea mai bună atitudine este să rămânem deschişi şi plini de speranţă.

Majoritatea dintre noi nu ne dăm seama prea bine ce se întâmplă, iar toate aceste evenimente extraordinare nu fac decât să confirme şi să accentueze starea noastră de ne-înţelegere şi de ne-cunoaştere în care ne aflăm. Una dintre opţiunile care ne apar ca evidente, în acest caz, este teama cauzată de un posibil sfârşit apocaliptic.

Într-adevăr, omul a fost învăţat să se teamă de ceea ce nu poate înţelege. Pe de altă parte, există acel curent de opinie care ne spune că “totul e sub control” şi “va fi bine”. Aceste două extreme sunt răspunsul tipic la o astfel de situaţie pe care îl poate adopta umanitatea în stadiul actual, şi evidenţiază simplismul gândirii umane actuale care se dovedeşte, şi de această dată, inutil sau poate chiar contra-productiv.

Oricare ar fi faptele şi premisele de la care plecăm, oricât de extreme ar părea ele, trebuie să le analizăm detaşat şi “la rece”, sădind în noi acea atitudine activă, de speranţă şi încredere, de optimism şi responsabilitate. Renunţând la clişeele noastre comportamentale străvechi care ne obligau să rămânem pasivi şi să “aşteptăm”, vom adopta deschis modalitatea de a ne construi chiar noi destinul.

Trebuie să ne creem idealuri spirituale bazate pe încredere şi respect, pe iertare şi iubire. Trebuie să-i tratăm pe ceilalţi cu bunătatea pe care am vrea să o primim, pentru a crea astfel un câmp energetic pozitiv care să influenteze benefic cursul evenimentelor.

În acest mod, ne asigurăm că suntem pregătiţi ca şi umanitate pentru orice evenimente care ar putea să apară. Dacă nimic negativ nu se va întâmpla, atunci vom fi şi mai bucuroşi că am scăpat de obiceiurile noastre rele care nu aduceau nimic bun. (sursa)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s